Prezentul efemer si amintirile eterne



Azi dimineața, sunt melancolic. Plutesc, zbor, zâmbesc, ascult Nicu Alifantis si Alexandru Andrieș. Îmi amintesc cum era, sa iubești femeia si ea ca un copil ștrengar sa ti se arate de după colt , ca apoi sa se ascundă din nou, ca mai pe urma sa-ti tulbure din nou viața, sa-i dea inca odată culoare.

Gand,

As vrea sa fiu o lacrima,
In ochii tai sa mă nasc,
Sa pot sa-ti mangai obrajii,
Sa-ti umezesc buzele fierbinți.

As vrea sa fiu aerul ce-l respiri,
In pieptul tău sa stau,
Sa pot fi pretutindeni pentru tine,
Sa-ti împrospătez fiecare clipa.


As mai vrea sa te privesc in timp ce dormi, sa-ti sărut genele dimineața, sa fiu acolo când îngerii dorm, sa-ti chem toate zânele bune sa te ocrotească.


Ps: nu uita cheia reușitei: credința, dorința si răbdare.

0 Comments:

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds