Cea care nu vede, cea care nu aude si cea care nu vorbeste

Bănuiesc ca mulți dintre noi au auzit, au văzut sau cunosc aceea figurina chinezeasca ce reprezintă trei maimuțe...una cu mâinile la ochi, una cu mâinile la gura si una cu mâinile la urechi. Semnificatia acestei figurine poate fi, zic eu, interpretat in diverse feluri.

In arta Feng-Shui se zice ca-ti aduce noroc si afaceri sau spor si realizări pe plan profesional. E intru totul adevarat. Sa disecam misterul, cui nu-i convine un coleg, un angajat, un subaltern sau un asociat ce e complect dezinteresat de ce se întâmpla in jurul sau se intrebuinteaza decât de treaba sa? La acest aspect, al omului dezirabil mai adaug ceva, o găselnița relativ noua pentru mine, ceva descoperit pe propria-mi piele. Omul ce da/oferă totul, fara sa ceara/aștepte nimic.

Ei ce ziceți, v-ați dori un astfel de om langa voi: unul ce nu "vede", unul ce nu "aude", unul ce nu "vorbește", unul ce dăruiește tot ce are fara ca sa aștepte nimic in schimb? Sa fie asta omul dezirabil al zilelor noastre?

Mugurii-nfloresc când vorbești,
Soarele răsare când zâmbești,
Natura-nvie-n jurul tău.
Ești apogeul sufletului meu!

As vrea sa pot sa-ti fac,
O mantie din cerul înstelat.
In luminoșii sori sa te îmbrac,
As fi făcut orice, dar tu m-ai inselat.



PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

Viata ca si intro lupta



La un moment dat cineva îmi spunea: "relaxează-te, nu mai privii totul ca pe o lupta, nu tot ce e in jurul tău iți e un adversar..." ei bine, cred cu tărie ce se insela. Absolut totul e o lupta si ar fi bine ca la final sa poți sta in picioare. Oricum as privii lucrurile m-am saturat sa fiu un ipocrit si sa susțin ca nu îmi doresc si ca nu caut sa casting mereu, sa fiu cel mai bun. In absolut orice situație, in absolut orice acțiune sau interacțiune ne dorim sa fim "cei mai tari" sa dominam si sa ne impunem, sau sa dam tonul. Tehnici, secrete in aceasta direcție sunt o multitudine, însa, după părerea mea, cheia e, echilibrul si capacitatea de improvizație si de a surprinde. De multe ori suntem surprinși de ce ni se întâmpla, ca e bine ca e rău, si pot sa jur ca in ambele cazuri nu ne convine. De cele mai multe ori punem pe seama destinului, ce e un concept așa de vag si puțin probabil...adevarul e ca suntem surprinși atunci când am încetat sa mai luptam sau când stilul nostru nu evoluează, nu se adaptează, "stilul asta vechi de a lupta nu e valabil, aici trebuie sa improvizezi..." Ehei, ca sa reușești sa câștigi, pe langa cele amintite mai sus trebuie sa descoperi si punctul de sprijin al adversarului si sa-l destabilizezi, odată cu demolarea temeliei nicio casa nu mai poate sta in picioare. Un alt aspect important este sa nu renunți niciodată si tot timpul sa te străduiești dincolo de limite, sa nu se vadă niciun moment ca ești sleit de puteri si in punctul de a ceda, asta va destabiliza adversarul mai mult decât o lovitura pusa in punctul perfect si ca in orice lupta trebuie sa controlezi situația. Unii spun; renunța la o runda ca sa poți câștiga meciul, eu spun, daca ai încredere in forțele tale meciul poate fi câștigat intr-o singura runda; "si mâine e o zi" nu iți aduce niciun folos, pana si non-combatul are consecințe (poate chiar mai grave, in unele situații, decât lupta dusa pana la extrem).


Vreau sa dau si un exemplu concret din viața mea: acum cate va zile am fost la munte la schi (cel puțin așa am pornit), odată ajuns acolo m-a lovit frica de eșec si neîncrederea in forțele proprii, am început sa caut tot felul de motive ca sa nu schiez paradoxal, doar pentru asta eram acolo. Ba zăpada nu are buna sau destula, ba schiurile erau "nepotrivite" ba ca se lasă ceata...etc. Adevarul era ca nu mai schiasem de patru ani si pe de o parte scuzele mele erau indreptatite. Am stat așa si m-am codit câteva ceasuri (noroc ca ajunsesem devreme) iar la un moment dat mi-am zis: la naiba, ce am de pierdut? Mi-am pus clăparii, am luat schiurile in spinare si m-am îndreptat plin de tupeu spre teleschi. Recunosc nu prea m-am mai interes cu teleschiul, am căzut primele doua dați, au ras cativa din jurul meu (care probabil răsuflau ușurați ca nu li s-a întâmplat lor)a început sa mă bata gândul sa renunț, de unde si vorba: "daca un lucru ti se întâmpla o singura data, șansele sa se întâmple si a 2-a oara sunt aproape nule, însa daca ti se întâmpla de 2 ori șansele sa se întâmple si a 3-a oara sunt de peste 90%". Însa am zis NU, nu mă las. Daca as fi făcut-o nu m-as fi iertat, eram un învins si chiar mai grav decât atât as fi acceptat-o chiar eu, fara pic de lupta. Așa ca m-am ridicat, spunându-mi in gand: odată ajuns la podea singura alternativa e sa te ridici si sa mergi mai departe, m-am pus din nou la coada la teleschi si am reușit sa ajung in vârf fara niciun eveniment neplăcut, mi-am dat drumul in jos spre baza si nu m-am oprit din schiat pana la lăsarea serii. Am fost foarte mulțumit de mine chit ca eram terminat de oboseala si toți mușchii îmi erau solicitați la maxim, însa fericirea ca am reușit sa fac un lucru ce-mi place nu are preț. De unde si vorba: daca nu încerci, nu câștigi.

"Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn't do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore." Dream.

Mark Twain


PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

Blogger Template by Blogcrowds