Moarte si viata




Putem noi oare sa alegem cine traiste si cine moare? Suntem, noi, destul de puternici ca sa suportam o asemenea responsabilitate?

Mergeți pe strada si in fata voastră un copil mic se pregătește sa treacă strada, fara sa se asigure. O mașina se apropie in viteza mare, iar pericolul e de neevitat, copilul va fi ucis de impact. Ce veți face? O sa salvați copilul, caci in situația data se poate face, sau nu interveniți?

Acum aproape 100 de ani un copil se juca pe marginea drumului. Pe câmpul de langa drum lucra o femeie. Din spatele copilului se apropia o mașina in viteza mare, iar șoferul nu avea cum sa vadă copilul. Femeia se ridica si salvează copilul de la moarte. Ea era evreica, iar el era Hitler. Restul e istorie si detaliu.....

Eu unul nu mi-as asuma aroganta de a hotari cine moare si cine traiste! Se poate numi lașitate, se poate numi egoism însa cine poate înțelege lumina sau întunericul?

Am dreptul sa aleg ce-mi place,
Mi s-a oferit acest capriciu,
Sunt lăsat, cu buna știința,
Sa greșesc, sunt lăsat sa fiu liber.

Am puterea de a decide pentru mine
Am puterea de a-i influenta pe alții.
Am puterea sa lovesc si sa rânesc,
Sunt liber sa fac tot ce e nepermis.




Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare

2 Comments:

  1. Daquinus said...
    Acum ceva timp, destul de mult e adevarat, am discutat împreună acest subiect. Mă bucur că ai reuşit să înţelegi principiul pe care îl susţineam atunci.
    Burebista said...
    Da, asa e. Toate, insa au un timp al lor cum, tot tu, bine ziceai. Recunosc caci discutiile cu tine mi-au ridicat anumite intrebari, la care incet incet gasesc raspunsuri

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds