Pisica cea buna si Cainele cel rau



Singur atat de singur

Singur bântui străzile pustii,
Singur printre cei vii.
Te caut printre ei dar nu te zăresc,
Vreau sa te vad, sa-ti zâmbesc.



Good cat & Bad dog...in postul asta as vrea sa scrie toți ce-mi citesc blogul. Sa faceți voi postul, ce vreți aia o sa ramana scris. Pana duminica sper ca va e destul timpul sa scrieți comentarii sau mesaje (am uitat sa specific, mesaje pe blacktullipe@gmail.com).


Uite ca a apărut si primul comentariu, unul la care de altfel mă așteptam sa fie printre primele. Daquinus iți mulțumesc pentru suport. Așa, daca bine am inteles ideea ce o expune el e: cu si prin iubire trecem abisul ce ne desparte de ceva mai bun; o iubire care deși utopica (de vis) este realizabila, însa nu in interiorul realității cotidiene

Iubire


Un sentiment ce mă-mbie ades,
Sa ies, sa fiu viu si sa-nfloresc.
Mă-mbie sa-mi lepăd armura-mi de spini,
Îmi cere sa ador toți acei străini.


Acel ceva ce te cheamă afara,
Te-mbie sa ieși din singurătatea-ti pura.,
Sa-ti parasesti a ta ura sfânta,
Pentru a-ncerca acea plăcere strâmta.



PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare

1 Comment:

  1. Daquinus said...
    Ok, dacă am înţeles corect doreşti să postăm ceva pe blogul tău, sau mă rog ce vom scrie noi va deveni postare. Deci mă simt onorat şi ca atare mă conformez.

    "De câte ori nu ne trezim oftând după lumea viselor? Acea lume minunată pentru uni, de coşmar pentru alţi, acea lume care ne face totuşi viaţa mai frumoasă. De cele mai multe ori deşteptarea este crudă, iar realitatea în care suntem aruncaţi fără anestezie, este la mare distanţă de ceea ce ne dorim cu adevărat, şi mai ales de ceea ce visam. Între lumea viselor şi realitate se cască un abis întunecat, de netrecut, dacă nu deţii cheile porţii.
    Dacă totuşi în ciuda oricărei logici ne continuăm visul şi în lumea reală, sperând uneori că aşa vom reuşi să trecem abisul şi să depăşim obstacolele vieţi, vom fi cu siguranţă crunt pedepsiţi. Şi atunci cred că ne putem pune, pe bună dreptate, întrebarea: ce rost mai are să visăm cu ochii deschişi?
    Lumea visului este infinită, putem zburda la nesfârşit pe plaiurile ei, pentru că doar acolo ne vom simţi cu adevărat liberi şi fericiţi. Cuşca realităţii ne permite să vedem abisul, dar ne interzice cu desăvârşire căutarea. Această cuşcă are zăbrele făcute din regulile societăţii, şi orice încercare de ale rupe se soldează de cele mai multe ori cu eşecuri mai mult sau mai puţin evidente, mai mult sau mai puţin visate.
    Dar să nu disperăm, visul e dragostea pe care toţi o aşteptăm, pe care sperăm ca într-o zi să o împărtăşim cu cineva, cineva care să simtă ca şi noi aceiaşi pornire intensă care merită orice sacrificiu. E visul care ne trece abisul."

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds