Oare eu ce sunt?



Ce suntem noi oamenii, ca si ființe, ca si prezente in...(nu știu cum sa-i spun) aceasta lume, in acest univers?

Eu am zis despre mine ca sunt suma celor văzute de ceilalți la mine? Însa doar atât sa fiu? Dar totuși eu cum sunt pentru mine in propria-mi conștiința? M-am confundat cu acela ce-l știu si ceilalți sau am păstrat o parte din mine, doar pentru mine?


Sa fim noi totuși, decât un mănunchi de informații (amintiri, fapte, intamplari, emoții si sentimente) conținute intr-un recipient si nimic mai mult?


Daca ar fi așa, e de inteles de ce nu ajungi sa-ti cunoști aproapele nici după o viața petrecuta langa el. Cum sa-l cunoști când el se afla in toți ceilalți cu care a interacționat si unde sa mai pui la socoteala ca e si in cei cu care nu a interacționat in mod direct, dar care printr-un concurs de împrejurări îl știu in si din anumite ipostaze. Cum ai putea sa ști toate aceste detalii despre el? Ar trebui sa faci un studiu de caz printre toți cei ce l-au cunoscut si ar mai trebui ca ei sa fie dispuși sa-ti furnizeze informațiile, despre el, cu o acuratețe demna de invidiat si nici atunci nu ar fi destul: caci cine-i știe pe toți cu care a interacționat in mod direct sau indirect acel individ (unii ar zice ca serviciile secrete, însa sa lăsam gluma deoparte). Pe deasupra ca problema sa fie si mai dificila, mai exista si propriile lui trăiri, pe multe dintre ele nestiindu-le nimeni (poate nici el cu exactitate).


Dincolo de definiția ce o voi da ce anume suntem? Definiția suna ceva de genu: ființe bipede, fara blana, cu unghi, ce au conștiința de sine si sunt caracterizate prin faptele, vorbele, trăirile si evenimentele petrecute, fiecare având o personalitate proprie dar ce poate fi încadrata intro anumita clasificare (deci nu suntem așa de diferiți din moment ce facem parte din grupe de caracteristici), purtători de un anumit sex, cu plăceri si apucături dobândite in funcție de epoca in care ne-am petrecut pasagera existenta.


Revin si spun: ne putem raporta decât la trecut, mai precis la ce a fost si cunoaștem din propria existenta. E un handicap foarte limitativ.

Sa te identifici cu urmele pașilor ce i-ai lăsat, hm...sa poți sa distingi daca sunt ai tai sau nu,hm...


Calatori plăcuta in continuare...BILETUL LA CONTROL, VA ROG...


Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

11 Comments:

  1. elena marin-alexe said...
    Eu , ce sunt?
    Din punctul meu de vedere pot fi ceva, cineva, sau NIMIC. Dar din punctul de vedere al Creatorului meu[ punct care este imensitate] eu sunt suma calitatilor si talentelor pe care El Le-a asezat in mine.Daca El nu ar mai locui in inima mea, as ramane poate, ceva, cineva[anonim] sau chiar NIMIC.Imi place legenda Lupului Alb. si te mai astept laplimbare.
    Burebista said...
    Am sa mai vin...
    Asa e, suntem suma tuturor celor ce le avem, celor ce le posedam, celor cu care am fost inzestrati de catre Creator. Insa am pertinenta sa spun ca El ne-a creeat ca sa evoluam si prin fortele propii, deci in concluzie: tu cine esti, eu cine sunt, ei cine sunt...
    elena marin-alexe said...
    Depinde....cred ca suntem de fapt, cine dorim sa fim, dar cu ceva stradanie.
    Daquinus said...
    Nu am sa comentez dar am sa adresez o mica intrebare: Oare noi chiar suntem?

    Cu stima si respect, Cosmin.
    Burebista said...
    Cosmine intrebarea asta mi-o pun de cand am inceput sa cuget, in concluzie: ori nu ar trebui sa cugetam ori chiar exista dubii ca am putea fi :)
    elena marin-alexe said...
    Auzi tu ...mai esti? Si daca esti, unde..?Te astept!Fii binecuvantat!
    elena marin-alexe said...
    Auzi tu ...mai esti? Si daca esti, unde..?Te astept!Fii binecuvantat!
    Burebista said...
    Acest comentariu a fost eliminat de autor.
    Burebista said...
    da elena mai exist insa nu am mai avut tragere de inima pentru scris insa iti multumesc pe aceasta cale ca mi-ai amintit sa mai impartasesc cate ceva din gandurile mele si in eter si pentru ca prin cererea ta mi-ai confirmat caci totusi am scris cate ceva
    Julia said...
    Suntem ce cunoastem si ce cunosc si altii pe care noi inca nu am apucat sa le vedem in noi, ele, dorintele, talentele si "defectele" noastre asteapta sa fie vazute de insasi Casa proprie, de noi cei ascunsichiar si d enoi..si te mai intrebi cum 'or reusi altii sa ne vada daca nici macar noi nu ne vedem prea bine, ai curaj? ia vezi..ce se vede?
    Burebista said...
    :) pertinenta invitatie mi-ai facut :) multumesc pentru comentariu de multe ori uit sa fiu atentla ce las sa tranpire

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds