Legenda Lupului Alb

La un moment dat o vrabie a poposit intrun mănunchi de iarba ca sa culeagă o grăunța. Ghinionul a făcut ca, acel mănunchi de iarba sa fie chiar in spatele unei vaci care chiar in acel moment dăduse drumul excrementelor si ele căzuseră pe sârmana pasare. Prezenta inoportuna la locul nepotrivit, era acum intro situație foarte delicata. Singura nu mai avea cum sa iasă din rahat, iar vaca plecase de acolo fara sa fi remarcat ce făcuse. A noastră păsărica avea nevoie neapărata si rapida de ajutor, altfel riscând sa se sufoce. Întâmplarea a făcut sa treacă pe acolo o pisica. Vrabia zărind pisica o striga si ii ceruse ajutorul promitandui ca o va răsplătii daca o salvează. Pisica zis si făcut, nu a așteptat sa fie rugata a doua oara. A SCOS VRABIA DIN RAHATUL IN CARE ERA PANA LA GAT, A CURATATO SI APOI A MANCAT-O.

Morala: nu oricine te baga in rahat iți e dușman si nu oricine te scoate iți este prieten.


Am scris povestioara asta asa ca introducere a ce vroiam sa zic.
Cum ne putem da sema cine e "vaca" si cine e "pisica" in viata noastra de zi cu zi?