Legenda Lupului Alb

Sunt unele lucruri fata de care nu ne putem ascunde exemple ar putea fi multe: trecutul nostru, faptele noastre, datoriile noastre etc…

Pentru suflet, ochii sunt precum boabele de mazãre sub salteaua unei prințese. Nu o lasã sã se odihneascã.


Imaginativa viata ca si cum ar fi o inchisoare rotunda cu curte interioara, in mijlocul careia se afla turnul de veghe cu celulele in jurul sau; nu au usi deci cei ce vegheaza vad tot, nu te poti ascunde. Ochiul care vede tot. Ochiul e cel mai rapid lucru o datã ce arunci o privire, cãlãtoreste cu viteza luminii. Ca sã te ascunzi de el, trebuie sã depãsesti viteza luminii, ceea ce fizic, este imposibil. Mesajul ar putea fi: abandoneaza-ti orice speranta tu cel ce intri aici. Speranta e ca o pasãre care zboarã doar înlãuntrul cuștii. Dacã o lasi liberã, moare.


PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

Cineva a spus...

Am cumpãrat o Cãlugãritã într-un borcan de la o femeie din piata. Am vrut sã cumpãr douã, ca sã-si tinã companie, dar femeia m-a avertizat cã într-o zi una o va mânca pe cealaltã. Asa cã am renuntat la idee...

Cãlugãrita dã impresia cã roagã, când de fapt îsi supravegheazã prada. Când e în cãlduri, adoptã poziția rugãciunii si rãmâne perfect nemiscatã pânã când un specimen hoinar masculin o încalecã. Cu putin înainte ca bãrbatul sã ejaculeze, îi rupe capul dupã care îl înghite. Masculul decapitat nu moare imediat, de fapt, potenta lui sporeste.
Împerecherea este opusul instinctului de autoconservare. Cãlugãrita e o creaturã specialã, prin care natura se roagã la Creator sã ierte decãderea omului.

Molia, imagineazã-ti-o zburând. Nu zboarã, ea fluturã haotic. Dacã încerci sã-i marchezi zborul, vei avea parte de un desen enigmatic. Viata multora a fost ceva asemãnãtor, omul care a trãit la întâmplare si-a murit la fel.

I-am spus cuiva, candva:
"Am nevoie de pace."
Mi-a raspuns:
"Ca sã-ti gãsesti pacea, trebuie sã te rupi de lume si mai ales de femei. Bãrbatul e precum un coral (coralii sã stii cã sunt creaturi fragile. Se sting când nemernica mânã umanã îi atinge), pânã când cade în mâna femeii. Când femeia pune mâna pe el, parcã-l atinge iadul. Femeia e un zar nestatornic. Variabila feminina, cea mai volatilã variabilã a vietii."

Cineva a ascultat....





PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

A fost odatã un tip care a lucrat ca sofer de cisternã septicã A fost dat afarã de la Salubritate pentru comportament inadecvat.
Tipul era cãsãtorit, dar nevastã-sa era o usuraticã oarecare. El era nebun de gelozie. Într-o zi ea iese în oras sã se intalneasca cu niste prietene. O urmãreste. Nu s-a dus sã se întâlneascã cu prietenele, ci cu un patisier, o corciturã neagrã pe cât de neagrã e ciocolata amãruie... Îsi face de cap cu el... locuia la parterul unui bloc. Soțul aduce camionul septic, aruncã furtunul pe geam si pompeazã înãuntru întregul continut al cisternei. Trei tone de fecale si pleacã de acolo... usurat. Politia îi ia urma împuþitã si-l aresteazã. Raportul investigatiei aratã cã: au gãsit douã tone jumate de fecale si încã jumate de tonã pulverizatã peste pereți si mobilã.
Începe un proces.
Îl cheamã pe patisier pe post de martor. Judecãtorul îl întreabã: "Deci, mergeati acasã sã vã
odihniți dupã o zi de muncã," "ați deschis ușa si... rahat!" "V-ati simtit rãu, ati vomat?"
Judecãtorul încerca sã stabileascã daunele morale nu numai cele materiale.
"- Nu, nu am fãcut-o.”
- Cum așa?"
"Uite asa, domnule judecãtor.Dacã era o balegã sau douã, as fi vomat.Dar douã tone jumate de rahat nu-ti provoacã nici greatã."
Concluzia e simplã:
Vãtãmarea morala, asta conteazã, nu cea materialã.

MORALA: Cu cât e mai mare rahatul, cu atât e mai micã paguba.

PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim