Legenda Lupului Alb

A fost odatã un tip care a lucrat ca sofer de cisternã septicã A fost dat afarã de la Salubritate pentru comportament inadecvat.
Tipul era cãsãtorit, dar nevastã-sa era o usuraticã oarecare. El era nebun de gelozie. Într-o zi ea iese în oras sã se intalneasca cu niste prietene. O urmãreste. Nu s-a dus sã se întâlneascã cu prietenele, ci cu un patisier, o corciturã neagrã pe cât de neagrã e ciocolata amãruie... Îsi face de cap cu el... locuia la parterul unui bloc. Soțul aduce camionul septic, aruncã furtunul pe geam si pompeazã înãuntru întregul continut al cisternei. Trei tone de fecale si pleacã de acolo... usurat. Politia îi ia urma împuþitã si-l aresteazã. Raportul investigatiei aratã cã: au gãsit douã tone jumate de fecale si încã jumate de tonã pulverizatã peste pereți si mobilã.
Începe un proces.
Îl cheamã pe patisier pe post de martor. Judecãtorul îl întreabã: "Deci, mergeati acasã sã vã
odihniți dupã o zi de muncã," "ați deschis ușa si... rahat!" "V-ati simtit rãu, ati vomat?"
Judecãtorul încerca sã stabileascã daunele morale nu numai cele materiale.
"- Nu, nu am fãcut-o.”
- Cum așa?"
"Uite asa, domnule judecãtor.Dacã era o balegã sau douã, as fi vomat.Dar douã tone jumate de rahat nu-ti provoacã nici greatã."
Concluzia e simplã:
Vãtãmarea morala, asta conteazã, nu cea materialã.

MORALA: Cu cât e mai mare rahatul, cu atât e mai micã paguba.

PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim