Legenda Lupului Alb

Intr-o dimineata am avut un vis. Visam la curcubee, campii intesate de flori colorate, in mii de feluri inmiresmate, strabatute de fluturi pe aripile carora natura si-a arata a picturii maiestrii. Erau si izvoare lipezi, rauri cu pajisti verzi pe care puteai zarii unicornii cum isi plimba falnici a lor corn al bunastarii. Erau paduri in strafundul carora auzeam al pasarilor dulce grai, cantat pe portativul unei nesfarsite si atotcumprinzatoare iubiri. Am fost purtat, pe aripi de ingeri al caror lumina facea pana si luminosul soare sa paleasca, pana pe malul marii verzi si limpede ca ochiul de smarald. Plaja marii avea un nisip fin si stralucitor ca aurul. Am invatat sa urc pe muntii ce cresteaza cu indrazneala cerul de topaz si de acolo am putut zarii doi oameni. Un el si o ea, ce se plimbau de mana peste toate aceste tinuturi minunate: isi zambeau, se sarutau, se imbratisau si totul era doar al lor.. Vantul fredona pe o tonalitate de beatitudine si totul era feeric.
Am acceptat sa ma nasc.
Nu am inteles de ce am plans, la prima gura de aer.
De atunci am invatat sa pictez, sa cant, sa zbor, sa privesc in departari de neimaginat, sa comunic in fel si chip...insa oricat de mult as incerca acel paradis nu-l pot intoarce. Nu voi putea sa aduc curcubeul pe cer, nu voi putea sa infloresc campiile, nu voi putea sa cant a vantului adiere si nici a pasarilor tril.
Acum insa stiu...de ce am plans.
Ma uit in jurul meu si vad oamenii tristi. Vad o lume fara culoare si muzica. Vad regrete si suflete care se sting. Vad multa raceala in vorbe si comportament. Vad in urma mea o singura pereche de pasi pe drumul vietii...si ma intreb, oare acesta sa fie visul pentru care m-am trezit?
Insa inainte de a fi adormit, o voce mi-a spus..."Vei fi iubit! Atunci toul va prinde culoare si totul va fi de inteles. Deschide ochii si priveste la cea de langa tine, nu sta cu ei inchisi si te mira ca ai murit!"
Atunci, am ascultat si i-am deschis si te-am vazut langa mine, si am stat asa imbratisati. Te-am admirat si sarutat. Ti-am pus nume de zana si te-am strigat. Mi-ai luminat viata cu al tau zambet, cu ochii tai mari si frumosi. M-ai luat de mana si am zburat peste acel vis de neuitat si lumea iar era toata a mea, era a ta si se vedea pe varf de munte un suflet ce privea...
Draga mea...scumpa mea, ti-am zis si ne-am imbratisat si sarutat si am zburat sper infinit la fel ca doua note de culoare.

Te ador