Legenda Lupului Alb

Oamenii prefera siguranta lipsei de libertate in detrimentul nesiguranței schimbarii. Cu un dans a pornit totul...un dans al privirilor ce sufletul la pus pe jar,inima a început sa cânte pe tonalitati necunoscute dadatoare de neliniști,speranțe,dorințe,deziluzii,împliniri,atâtea trăiri si toate de-a valma. Împietrit priveam cum ma atrage hăul necunoscutului in care clipa fatalitatii atât de dulci ma arunca. Am încercat sa ignor totul si sa canalizez pe direcția plăcerii carnale, a voluptatii vinovate si superficiale insa; ochii ei,vocea, privirea si felul cum îmi zâmbea vinovat erau pt mine elixirul vieții. Ratiunea îmi spunea sa nu dau curs acestei Tentații de a iubii din nou, sa nu ies din zona de confort, sa nu devin prada din vânător! Insa eu cu toate forțele adunate am renăscut prin aceasta iubire furată pe ascuns...si am început sa zbor spre orizonturi atât de umane încât mi-am amintit de ce m-am născut.sa iubesc si sa fiu iubit ca acel suflet ce sta in cumpăna, sa tresară in trup de om.am început sa zbor făcându-i si pe zei gelosi,sfidandu-le statutul. Mi-au frant aripile,am căzut trupul sfartecandu-mi-se de stâncile ignorantei..uitării si nepasarii. Cu sufletul sfrijelit de cruzimea Realității le-am strigat ca iubirea nu moare si e a mea omul,orice ar face nu mi-o pot lua si nu o pot avea. Fără aripi mi-am reluat drumul spre ea,femeia ce-mi schimba universul...femeia cu ochii de smarald