Legenda Lupului Alb

Am fost coborât in acele adâncuri,
Negre, umede si reci ale amurgului,
Ce deodată si neașteptat s-a lăsat
Peste tara iubirii si plăcerii uitate.

Si am întâlnit acea floare a tinereții
Ce m-a făcut sa inteleg măreția,
Frumuseții si tainei iubirii
Ce-a plăsmuit din mireasma ei.

Însa primăvara vieții a trecut
A venit toamna cu frunze cazande
Si floarea s-a ofilit si a pierit,
Iarna tristeții si singuratatii venind.

Am început sa lupt cu fulgii tristeții
O mantie de nea se așeza pe sufletul meu
si era umeda, banala si rece
Si avea o culoare pala, săraca.


Acum urmează întrebarea, puerila dar de neocolit...ce e iubirea? E mai multa fericire sau mai multa tristețe? Daca iubirea e un lucru bun, ce ni se poate întâmpla, de ce suferim așa de mult din cauza ei? Sau ați auzit pe cineva, sa zică, ca suferă din cauza iubirii fata de divinitate? Eu sincer nu am auzit. Înseamnă ca, ori noi oamenii nu suntem capabili sa ne purtam unul altuia o iubire pura așa ca cea a divinității, ori ca, fiind ființe imperfecte, tot ce zămislim e sortit a nu fi perfect.

Sa punem altfel problema...e iubirea un act de dăruire sau de posesiune? Din nou stau si mă întreb; de ce suferim din cauza iubirii? Daca e un act de posesiune, atunci suferi din cauza ca ai pierdut ceva; daca e un act de dăruire, atunci suferi caci ai pierdut, dăruind cui nu trebuia. Dar se presupune ca atunci când iubești pe cineva, persoanei respective ii dăruiești cu drag si din proprie inițiativa. Atunci de ce sa-ti para rău?

Mai putem privii problema si din alta perspectiva. Oare doare nereușita, insuccesul? Oare doare frica noastră de a ramane singuri si de a nu avea cui sa impartasesti si bune si rele?
Pai, se zice ca intro relație sunt doi, atunci de ce sa vezi un eventual final ca un insucces propriu?
Daca ne e frica ca ramanem singuri, in urma sfârșitului unei iubiri, oare a fost ea intradevar ce am crezut? Se zice ca iubirea adevărata dăinuiește veșnic (nu numai ca se zice, ci e si adevarat), ei daca s-a sfarsit oare nu erai tot singur in timp cat se consuma si oricum cel de langa nefiind pe aceeași lungime de unda nu putea înțelege ce ti se întâmpla deci nu aveai cui sa impartasesti si rele si bune?

Eu zic ca e un mare noroc sa te intalnesti cu acest sentiment: iubirea. Nu toți îl cunosc si nu toți sunt capabili de el.
Oricum ce pot spune e ca atunci când ti se întâmpla....dăruiești tot fara sa aștepți nimic, faci orice fara sa te gândești la ce câștigi sau pierzi, nu regreți nimic si iți pare bine ca ti se întâmpla.

Ps: nu uita cheia reușitei: credința, dorința si răbdare.