Legenda Lupului Alb

Nu știu ce sa zic dar sunt fericit, am mai reușit ceva...
Darul asta al scrisului si inspirația odată castitate nu se mai pierd, e ca si mersul pe bicicleta....

Trezit dintro beție,
De firi neîntrerupte,
De veacuri ne-simțite,
De vremuri odihnite.
Sculat dintro beție,
Purtat de o dorința,
De este cu putința,
Pe brațe de miresme,
purtat sa fie
Plecat dintro beție,
Pe valuri de lumina,
In cupe ce închina,
O dulce profeție.

PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

Mă uit pe fereastra.
Ninge cu petale de iubire.
Mă aplec pe geam, mă uit in zare,
Vii tu iubita mea!


Oare exista o nota, o unda, o frecventa a inimii, oare exista un concert al sufletelor? Oare daca el va tine acel concert, ea îl va găsii? luna, cerul, stelele, vântul, marea, norii si apele vor duce sunetul la urechile ei? Oare timpul se va opri, lume va sta pe loc ca ei sa se găsească?
Oare fiecare inima are un sunet, un tablou, un parfum al ei si oare pentru fiecare dintre acestea exista cineva care sa le inteleaga?
Sunt inimi ce au rezonat pentru o întreaga lume, ce au trecut dincolo de timp. Totusi a fost cine sa le audă?

http://www.youtube.com/watch?v=JCz4TB7mues&feature=related

Pentru doritori 4 minute de muzica de calitate .

Acum revenind la ce am început sa scriu, majoritatea vor fi tentați sa zică: DA, exista acea persoana pe care o cauți si ce te căuta. De așa de multe ori am auzit vorba asta, ca sincer a început sa-si piardă din valoare. Nu știu ce se întâmpla pe mapamond sau in lume, eu știu doar ce e in sufletul meu. Nu știu daca ce am întrebat mai sus exista, nu știu daca si inima mea poate stârnii o anume rezonanta, însa ce știu e ca mi-as dorii. Ce nu știu e cum sa fac si daca atunci când inima mea va suna pe o anume tonalitate trezind inima altcuiva, la rândul ei acea inima va fi capabila sa răspundă in același portativ cu aceeași nota, in același tablou cu aceleași nuanțe sau sa stârnească parfumul ce-l caut de când mă știu.

Dar sa nu dramatizam sau sa vorbim numai despre mine, însa am pertinenta sa cred ca aceste gânduri le poate avea oricine. Sper totuși sa nu caut ideea ci pana la urma sa fie ceva real, caci tare îmi e frica ca, îmi place ideea de a fi in postura respectiva dar nu am cutezanța de a mă lasă purtat pe acele valuri.

Ești ca o muza,
Ce apare-n noapte,
Ești ca o zâna,
Ce-ti vorbește-n șoapte.

Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim

Singur atat de singur

Singur bântui străzile pustii,
Singur printre cei vii.
Te caut printre ei dar nu te zăresc,
Vreau sa te vad, sa-ti zâmbesc.



Good cat & Bad dog...in postul asta as vrea sa scrie toți ce-mi citesc blogul. Sa faceți voi postul, ce vreți aia o sa ramana scris. Pana duminica sper ca va e destul timpul sa scrieți comentarii sau mesaje (am uitat sa specific, mesaje pe blacktullipe@gmail.com).


Uite ca a apărut si primul comentariu, unul la care de altfel mă așteptam sa fie printre primele. Daquinus iți mulțumesc pentru suport. Așa, daca bine am inteles ideea ce o expune el e: cu si prin iubire trecem abisul ce ne desparte de ceva mai bun; o iubire care deși utopica (de vis) este realizabila, însa nu in interiorul realității cotidiene

Iubire


Un sentiment ce mă-mbie ades,
Sa ies, sa fiu viu si sa-nfloresc.
Mă-mbie sa-mi lepăd armura-mi de spini,
Îmi cere sa ador toți acei străini.


Acel ceva ce te cheamă afara,
Te-mbie sa ieși din singurătatea-ti pura.,
Sa-ti parasesti a ta ura sfânta,
Pentru a-ncerca acea plăcere strâmta.


PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare

Cu destul de mult timp in urma, pe vremea când inca eram la liceu, in timpul unei ore de religie (caci noi inca făceam) profesorul ne-a făcut o schema despre divinitate si locul in care ne aflam fata de ea. Discuția era mai ampla, vorbeam si de ceruri si cate sunt ele (stagii de apropiere) si despre multe simboluri etc. In fine, schema aceea mi-a rămas întipărita in minte si de fiecare data când am ocazia o aduc in discuție: e vorba despre un punct si un cerc. Punctul reprezintă divinitatea iar cercul raza pe care suntem noi. Ideea e ca ajungem un tot cu divinitatea in momentul când atingem punctul unde am căzut si sau de unde ne-am început rătăcirea. Problema e ca majoritatea dintre noi trecem cu atâta nonșalanta pe langa acel "loc" si viața ni se pare atât de nedreapta...

Când cheia va intra in lăcașul potrivit ușa se va deschide...

E rece, totul e pustiu,
E o bezna infinita si densa
Vântul a încetat sa mai bata
Si e o liniște inmormantala.

Luna, calauza misterului
Si a forțelor malefice
Te face sa tremuri, sa plângi,
Sa cazi in farmecul ei.

Un lup singuratic, urla-n pustiu.
Glasu-io chemare a morții
O bufnita cânta te baga-n sperieți
Si-ti vine sa urli, sa fugi.

Noaptea si-a așternut mantia-i neagra,
Peste mintea si sufletul meu.
Atunci neliniștea si misterul se-ncheagă
Si iese tot ce-i mai groaznic si rău.

PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare

Mi-a salvat viata, e cel mai bun prieten al meu.

Trebuie sa vin cu anume adăugiri la o postare anterioara. Vorbeam de a interveni sau nu in destinul cuiva, salvandu-i viața, daca suntem puși in situația respectiva.

Da o facem, ii salvam dar doar pe cei ce ne sunt dragi, cei ce sunt importanți pentru noi, chiar daca pentru asta ar trebi sa plătim prețul suprem: propria noastră viața. Caci ce poate fi mai frumos, mai maret, decât sa salvezi o viața? Sa faci jertfa suprema...nu știu de ce dar tot îmi vine in minte similitudinea dintre ideea ce am încercat sa o expun si sacrificiul/jertfa cuiva, pentru noi toți. Cineva a "murit" ca noi sa putem trăii. Ceva moare, ca noi sa ne putem naște...

eseu sentimental

am încercat sa te fac fericita,
dar nici D-zeu nu ar putea sa o Faca.
am fost sincer, ai zis ca te mint,
am vrut sa-ti dau totul, am vrut sa te simt.

nu m-ai lăsat sa-ti arat ca te iubesc,
nu m-ai lăsat sa mă îndrăgostesc.
m-ai reproșat ca-s rău, ca-s drăcesc
si eu vroiam, decât, sa pot sa-ti zâmbesc.

PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare