Mi-a salvat viata, e cel mai bun prieten al meu.
Trebuie sa vin cu anume adăugiri la o postare anterioara. Vorbeam de a interveni sau nu in destinul cuiva, salvandu-i viața, daca suntem puși in situația respectiva.
Da o facem, ii salvam dar doar pe cei ce ne sunt dragi, cei ce sunt importanți pentru noi, chiar daca pentru asta ar trebi sa plătim prețul suprem: propria noastră viața. Caci ce poate fi mai frumos, mai maret, decât sa salvezi o viața? Sa faci jertfa suprema...nu știu de ce dar tot îmi vine in minte similitudinea dintre ideea ce am încercat sa o expun si sacrificiul/jertfa cuiva, pentru noi toți. Cineva a "murit" ca noi sa putem trăii. Ceva moare, ca noi sa ne putem naște...
eseu sentimental
am încercat sa te fac fericita,
dar nici D-zeu nu ar putea sa o Faca.
am fost sincer, ai zis ca te mint,
am vrut sa-ti dau totul, am vrut sa te simt.
nu m-ai lăsat sa-ti arat ca te iubesc,
nu m-ai lăsat sa mă îndrăgostesc.
m-ai reproșat ca-s rău, ca-s drăcesc
si eu vroiam, decât, sa pot sa-ti zâmbesc.
PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare
Etichete: Viata si moarte