Legenda Lupului Alb

"Je t'aime come un fou,
Je t'aime come un soldat,
Je t'aime come un star de cinema.

Je t'aime come un loup,
Je t'aime, come un roi,
Je t'aime come un home que je suis pas.

Tu sais? je t'aime come ca." Lara Fabian

Ce versuri frumoase.

Sincer
"Mi-e dor de soare roșu la apus,
De ceea ce puteam sa fiu si nu-s.
De capul tău culcandu-mi-se-n poala..."
așa cum zicea o buna prietena.

Nu știu de ce, dar am impresia ca lucrurile astea s-au întâmplat cândva demult si acolo au rămas. Nu știu de ce, dar cred ca pe măsura ce trece timpul, peste noi, suntem tot mai incapabili sa ne îndrăgostim pana-ntracolo incat sa putem iubii.

Oare puterea de a iubi, un om, tine de naivitatea fiecăruia? De ce când suntem tineri (ne-experimentați), iubim mai ușor si mai sincer? si de ce pe măsura ce înaintam in viața, materialul capata o importanta tot mai mare.....

Nu știu cum e la alții (despre sinele lor) dar mie chiar îmi e dor de acel Seba de odinioară, Seba ce putea sa rada cu gura pana la urechi, sa iubească fara sa-i pese daca e inteles, sa dăruiască fara sa aștepte nimic in schimb, sa se bucure când vedea zâmbetul, in ochii, celor din jur...in fine nu înțeleg unde s-a ascuns.

Versurile ce urmează se refera strict la partea pura a sufletului meu, am zis asta ca sa nu fie interpretate anapoda.

Schimbare

Te urăsc așa cum ești,
Mă doare ca te-ai schimbat.
Ce încerci sa-mi demonstrezi?
Crezi ca sunt de acord ca m-ai uitat?

M-ai făcut sa-mi fac iluzii,
M-ai dezamăgit profund.
Trăiesc in mari confuzii
Pe langa măreția ta sunt scund.

Sunt trist ca nu mai ești la fel,
Plâng după adevărata tău suflet.
M-am comportat ca un rebel,
Nu am auzit al tău plânset


PS: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare