Putem noi oare sa alegem cine traiste si cine moare? Suntem, noi, destul de puternici ca sa suportam o asemenea responsabilitate?
Mergeți pe strada si in fata voastră un copil mic se pregătește sa treacă strada, fara sa se asigure. O mașina se apropie in viteza mare, iar pericolul e de neevitat, copilul va fi ucis de impact. Ce veți face? O sa salvați copilul, caci in situația data se poate face, sau nu interveniți?
Acum aproape 100 de ani un copil se juca pe marginea drumului. Pe câmpul de langa drum lucra o femeie. Din spatele copilului se apropia o mașina in viteza mare, iar șoferul nu avea cum sa vadă copilul. Femeia se ridica si salvează copilul de la moarte. Ea era evreica, iar el era Hitler. Restul e istorie si detaliu.....
Eu unul nu mi-as asuma aroganta de a hotari cine moare si cine traiste! Se poate numi lașitate, se poate numi egoism însa cine poate înțelege lumina sau întunericul?
Am dreptul sa aleg ce-mi place,
Mi s-a oferit acest capriciu,
Sunt lăsat, cu buna știința,
Sa greșesc, sunt lăsat sa fiu liber.
Am puterea de a decide pentru mine
Am puterea de a-i influenta pe alții.
Am puterea sa lovesc si sa rânesc,
Sunt liber sa fac tot ce e nepermis.
Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare
Etichete: Viata si moarte
2 Comments:
-
- Anonim said...
21 decembrie 2008 la 22:44Acum ceva timp, destul de mult e adevarat, am discutat împreună acest subiect. Mă bucur că ai reuşit să înţelegi principiul pe care îl susţineam atunci.- Burebista said...
26 decembrie 2008 la 01:10Da, asa e. Toate, insa au un timp al lor cum, tot tu, bine ziceai. Recunosc caci discutiile cu tine mi-au ridicat anumite intrebari, la care incet incet gasesc raspunsuri