Legenda Lupului Alb

Îmi cer scuze daca de acu' in colo voi fi mai dur in exprimare, însa acum ceva timp am hotărât sa fac o cura de realitate si sa o înfrunt, înțeleg si accept așa cum e. Iar când mi se pune pata si iau o hotărâre nimic nu mă mai bruiază. La fel cum, acum ceva vreme, aparent deodată, i-am zis cuiva, care de altfel îmi era o persoana simpatica, "m-am saturat sa aștept" iar de atunci sau odată cu acea vorba si hotărâre tot farmecul a dispărut totul devenind uitare.

Omul, viața, lumea asta sunt atât de misterioase, imprevizibile si tenebroase. E plin de contradicții in jurul nostru si totul e, intro oarecare marja, sub un mister dens. E ciudat de intrigant cum o clipa nefericita șterge toata frumusețea unei vieți, e frustrant de-a dreptul cum râul cantareste, mai tot timpul, mai mult in balanța. Sa luam un exemplu aiurea:

- O cursa de automobilism pe circuit asfaltat, sunt 77 de ture, pilotul din frunte conduce inca de la start si are un parcurs ireprosabil, pentru ca in turul 73 sa aibă un accident destul de grav. Te întrebi pe buna dreptate: cum e posibil așa ceva? A parcurs circuitul acela de mii de ori, îl știe pe de rost, îl are in minte, îl poate face cu ochii sinchisi si totuși a făcut accidentul, din turul 73, ce avea sa-i curme viața.

Ce a ratat, ce anume nu a observat sau ce a determinat acel nefericit si stupid sfârșit al unei povesti (caci asta suntem) atât de apreciate?


Totul are o trasa ideala, cursele, viața, banii, femeile, modul de relaționare cu semenii etc. absolut tot trebuie făcut intrun oarecare fel si daca te abați riscul de a o inbulina e enorm. La naiba cu totul, mă car pe alte cai....


Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim