Pieire

Ploua mărunt si-mi machina trupul,
Ploua constant si-mi topește ființa,
Ploua de ore-n sir nu mai am suflet
Ploua de zile întregi nu mai sunt eu.

De atesta ploaie a putrezit totul,
Atâta apa mi-a innecat amorul
Sunt ud si greu si mă scufund
Mă duc cu totul, mă îndrept spre fund


Sunt singur in aceasta imensitate de ape...

2 Comments:

  1. elena marin-alexe said...
    E ca o 'ODA'adusa ploii si nu numai ei.Frumoase versuri.
    Burebista said...
    Multumesc pentru apreciere, te mai astept sa hoinarim impreuna cu Lupul Alb

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds