Singuratate

Publicat de Burebista la 12:32

E dorul sfântului negru cu ochii de arama,
A celui ce-n ploaie si-n întuneric adoarme,
Pe marmura castelului lucioasa si rece,
In turnul de sus ce zgârie cerul si luna.

Popasuri el face pe holul cel lung si pustiu,
Spera si așteaptă sa vina cealaltă clipa.
E singur si nici măcar clipele nu mai vin,
E parasit de toate, e parasit si de timp.

 

Etichete:

0 Comments:

Post a Comment



Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Blogger Template by Blogcrowds