Piosesnie

Alergi grăbit sa prinzi ultima picătura,
Ce se scurge agale din coasta cea pura
Si ai uitat sa-ti faci ultima rugăciune,
Tu, acel, cu sufletul negru ca un tăciune.

Te grăbești sa prinzi trenul spre infinit,
Ai uitat încotro mergi si de unde ai venit,
Tu care ai omis sa-ti faci ultima rugăciune
Pentru iertarea sufletului, negru ca un tăciune.

Te indrepti smerit si încrezător,
Spre acel luminos si dulce viitor,
Dar nu uita sa-ti faci cea din urma rugăciune
Pentru mântuirea sufletului tău negru ca un tăciune.

0 Comments:

Post a Comment



Blogger Template by Blogcrowds