Legenda Lupului Alb

Femeile, au o mare calitate....pot fi mame

Când vântu-mi crestează fata si oamenii mă dor,
Când viața-mi e potrivnica si nu mai pot sa zbor,
Când nicio speranța nu a rămas si toți au plecat,
Tu, o dulce mama, ești singura căreia i-a mai pasat.

Tu care nu ști ce-i liniștea si prea mult sau prea puțin,
Tu al cărei durere si suspin pentru mine devin un chin,
Tu care pentru alții nu ai nimic dar pentru mine totul,
Tie iți dăruiesc o petala, pe-o raza, ce sa-ti aline oful.

NU știu daca alții au mai patit asta dar mie mi-au fost necesari 23 aproape 24 de ani de viața (primii ani de viața nu se pun) ca sa invat si sa-mi dau seama ce înseamnă MAMA. Sa conștientizez ca ea nu e numai "barza" ca ea e ceea ce ziceam eu acu' câtva timp a fi omul perfect, omul dezirabil (cel ce da totul si nu cere nimic, ce vede si nu spune, ce aude si nu zice, ce vorbește dar nu divulga).

Sunt o fire rebela si individualista, un om care credea pana nu demult ca poate trece peste oricine si orice si ca nimeni si nimic nu contează in calea sa. După atâta amar de vreme in care am purtat războaie împotriva ființei ce m-a zămislit, ce si-a sacrificat tinerețea si frumusețea pentru mine, in sfârșit am inteles ca nu EA e "inamicul". Pana acum fiind eu: egoist, incapatanat, rebel si egocentrist (ca defecte); eram intrigat ca exista cineva căruia ii datorez totul, eu al' mai tare din parcare obișnuit sa fie tot timpul singur împotriva tuturor.

Ehe...timpul, in fata căruia toți suntem niște copii, din când in când ne mai ia si ne aplica o "bătaie la funduleț ca sa urce mintea la cap" (așa cum spunea bunicul), cu toate ca uneori îl apuca excesul de zel si ne mai altoiește si "dimineața", așa preventiv...


Ps: nu uita cheia reușitei: dorința, credința si răbdare si mai adaug: simt, scriu si mă exprim